" Prietenia - Mit sau Realitate?!? ".

     Probabil v-aţi convins nu o singură dată că în ziua de azi cei mai mulţi dintre oameni sunt falşi. Să găseşti un om sincer din toate punctele de vedere, ţi-ar lua timp şi ţi-ar zdruncina nervii şi răbdarea.

     De ceva timp aud cum oamenii spun : „ M-a trădat prietena/prietenul! Nu mai cred în existența prieteniei! ”. Când aud spusele lor, conştientizez că probabil sunt cel mai fericit om de pe pământ pentru că eu cred în existenţa prieteniei!.

     Eventual vă întrebaţi: ” Ce vă pot aduce nou la auzul domniilor voastre vizavi de prietenie? ”. Despre ea s-au spus multe că: „ Prietenia este închisoarea sufletului de bună voie în trup străin ” sau „ Un prieten este un alt tu însuţi ”. Dar cîţi dintre noi sunt prieteni buni? Ce este prietenia şi cum trebuie înţeleasă?”.

   

     Oamenii definesc prietenia în funcţie de experienţele pe care le-au trăit. Pentru unii reprezintă încrederea în cineva care nu te va răni. Pentru alţii este dragostea necondiţionată, pentru alţii o iluzie, o poveste depănată la gura sobei.

Mulţi sau puţini prietenii sunt importanţi în viaţa fiecaruia, dar depinde doar de noi înşine cum ştim să ni-i alegem, cum ştim să-i apreciem şi cum ştim să cultivăm aceste relaţii.

                                                    

     Se spune că a fi sincer înseamnă a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot precum o carte ce urmează a fi citită. Sinceritatea este fără îndoială veriga de aur al unei relaţii de prietenie, dar cîţi dintre noi sunt sinceri cu sine însuşi?.

Avem familie, surori, fraţi şi totuşi ne dorim mai mult, o persoană căreia i-am spune totul fără ocolişuri. Părinţii, surorile şi fraţii sunt cei cu care am fost legaţi prin sînge. Rudele ne sunt date de Dumnezeu, pe când prietenii ţi-i alegi singur, iar deseori persoanele cu care nu avem relaţii de rudenie, ne simt mult mai bine la nivel spiritual.

     În zilele noastre, însă, oamenii s-au dezvăţat să aprecieze prietenia la justa valoare, înţelegînd-o drept o obligaţie şi nu o relaţie frumoasă în care sunt implicaţi doi sau mai mulţi indivizi care au ceva în comun.

Oricine îşi doreşte să aibă un prieten bun căruia să i se poată destăinui. Dar cîţi dintre noi pot asculta la rîndul său un alt suflet?.

     De cele mai multe ori relaţia mea de prietenie este luată în rîs de ceilalţi pentru că cred că poţi prieteni cu cineva doar din interes!. Dar de cine să mă ascund?. De cei care au suferit în urma unei prietenii?. Dar s-au întrebat ei vreodată ce au făcut ei ca relaţia lor de prietenie să reziste?.

    E bine ştiut faptul că „ prietenul la nevoie se cunoaşte ”. Sunt „prieteni” care ne sunt alături doar în momentele frumoase ale vieţii, iar când nimereşti în impas, aceştia îţi întorc brusc spatele pentru că nu doresc să încarce pe umerii lor problemele tale. Însă a fi un prieten bun nu înseamnă numai distracţie şi fericire.

    Obişnuind să ne tratăm cu superioritate patrupedele pe care le ţinem  pe lîngă case, nu doar o dată am avut posibilitatea să ne convingem de fidelitatea pe care o manifestă unul faţă de celălalt. Dăunăzi am urmărit o scenă uluitoare în faţa blocului. O ceată de cîini hăituia doi căţei, unul din ei fiind şchiop şi nu putea să-şi mişte mădularele. Celălalt căţel sănătos, spre mirarea mea, nu a luat-o la fugă, ci a rămas să-şi apere semenul, punîndu-şi în joc propria sa viaţă. Animalele dau dovadă de fidelitate în prietenie şi nu îi învaţă nimeni cum să fie buni prieteni, căci a fi un bun prieten e o adevărată teorie la care noi, oamenii am rămas corigenţi.

   

     Problema prieteniei ne frămîntă pe fiecare dintre noi, iar prietenii adevăraţi îi poţi număra pe degete pentru că sunt greu de găsit, dar şi greu de menţinut aproape pentru că prietenia ca şi orice relaţie umană necesită eforturi zilnice.

Implicarea într-o relaţie de prietenie rezultă din impulsul de a te alipi unui suflet aproape sufletului tău. Mă simt mai în siguranţă alături de prietenă pentru că mi se aseamănă şi-mi este alături chiar şi în situaţii dificile. Îi împărtăşesc anumite îndoieli, frămîntări, fără teama de a fi respinsă. Chiar dacă ştiu că nu-mi oferă momentan răspuns, simplul fapt de a mă destăinui cuiva contribuie la starea mea de confort fizic.

    

     Cu toţii ne dorim să avem prieteni, dar ce facem noi pentru a fi buni prieteni?. Cum poţi să ceri prietenia cuiva dacă unicul lucru de care dai dovadă într-o relaţie de prietenie este egoismul, punerea propriei persoane mai presus decât a celuilalt?. Un bun prieten este lîngă tine şi te va ajuta să cauţi soluţii de rezolvare la problemele tale fară a aştepta vreun profit din asta.

    

     Dragii mei, sunt convinsă că veţi fi de acord cu spusele mele că prietenii trainici sunt cu adevărat una din bogăţiile vieţii, iar avuţia ta este acolo unde sunt prietenii tăi. Ei te fac să simţi că totul va fi bine atîta timp cât îţi vor fi în preajmă, iar prietenia la rîndul ei, este cea mai sinceră comuniune de gînduri şi sentimente de care sunt capabili oamenii.

     Pentru a enunţa unii itemi de esenţă privind o eventuală comunicare interumană, modalităţile prin care se distinge prietenia şi ce anume o menţine, aş dori să accentuez unele aspecte psihosociale.                    

      Prietenia capătă aspecte variate care diferă în funcţie de vârstă, sex şi statut socio- profesional. Oamenii par să ştie ce înseamnă prietenia, ea este percepută ca un fapt obişnuit, veche de cînd lumea, iar studiile efectuate au ajutat la diferenţieri şi apropieri teoretice şi practice. Răspunsurile la chestionare privind înţelesul conceptului de prietenie ca mod de relaţionare umană variază. Astfel prietenia are grade diferite de intimitate: de la simple cunoştinţe până la prietenul cel mai bun  „intim”. De obicei avem multe cunoştinţe, mai puţini prieteni apropiaţi, iar prieteni intimi şi mai puţini.

      Diferenţele de apreciere a prieteniei sunt în funcţie de sex, de zona în care ne formăm prietenii ( activitate profesională, rude, familie ). Bărbaţii sunt prieteni cu cei care întreprind ceva împreună: acţiuni, afaceri, plăcerea jocurilor sportive. Femeile, însă apreciază prietenia după modul în care sunt ajutate emoţional şi sunt asigurate că li se păstrează secretele.

     

     Psihologii definesc „ prietenia ” drept un concept socio-uman care are la bază o reţea invizibilă care se ţese între doi sau mai mulţi parteneri.

Ceea ce întristează oarecum într-o prietenie este faptul că fiecare dintre prieteni sacrifică libertatea celuilalt. Prin „libertate” se înţelege suma posibilităţilor lui, voinţa lui de a se schimba, de a se compromite.

      Mă simt iubită pentru că prietena mea s-a obişnuit să mă vadă, să mă asculte, să mă aibă în preajmă. La rîndul meu, o iubesc nu pentru mine, ci pentru ceea ce-i pot da, ceea ce pot sacrifica pentru ea, verifica, contrazice sau afirma în sentimentele prietenei mele.

     Paradoxal, dar unii cercetători consideră că pentru a-ţi face un prieten trebuie să mai închizi un ochi pentru a-i păstra pe amîndoi. Oare este adevărat?!?...

 

Nu merge înaintea mea pentru că s-ar putea să nu te urmez; nu merge în urma mea, s-ar putea să nu conduc; mergi lîngă mine și fii prietenul meu.

    Mulţi din cei care pretindeau să-mi devină prieteni, îmi întorceau spatele cînd le spuneam că pentru mine nu contează cuvintele, ci contează faptele, deoarece din moment ce spui una şi faci absolut contrariul,vorbele tale sunt de nota 0.

    Şi totuşi cum recunoşti adevărata prietenie?. Din propria experienţă am înţeles că prietenia este o relaţie specială doar pentru că noi o facem specială. Noi alegem cine să ne fie prieteni şi cum să ne întreţinem această relaţie.

„ Adevărata prietenie constă nu în multitudinea prieteniior, ci în valoarea şi alegerea lor ”  spunea Ben Jonson, iar temelia adevăratei prietenii este încrederea, sinceritatea, sacrificiul, reciprocitatea.

   

      Prietenii adevăraţi nu vor nimic de la tine, în afara faptului că vor să fie lîngă tine, să se simtă bine în prezenţa ta.

Nu cred că există persoane care să nu se fi ars macar odată în privinţa prieteniei şi care să nu se gîndească de două ori înainte de a acorda încredere unei persoane. Un nou eşec în prietenie nu trebuie să te pună în conflict cu întreaga lume, ci dimpotrivă să te facă să înţelegi că nu a fost persoana potrivită.

   

    În final, aş vrea să vă îndemn, dragii mei, preţuiţi-vă prietenii pentru că sunt un adevărat dar de la Dumnezeu. Iar dacă persoana pe care o admiraţi cu desăvîrşire nu vă acceptă în prieteni, nu vă înjosiţi, nu recurgeţi la şantaj, deoarece prietenia adevărată nu se înjoseşte și nu provoacă milă.

 

   Orice relaţie are nevoie să fie hrănită şi dezvoltată din ambele părţi. Prietenia nu poate supravieţui dacă numai o persoană face eforturi să o susţină.