luni, 14 noiembrie 2011

Încercare


  
                                                    
                                                       Tu îmi spuneai că totul trece
                                                       Că veșnicia e un vis.
                                                       Te refereai și la iubire
                                                       Sau intuiai un paradis?.
                                      
                                                       Tu îmi spuneai că voi distruge
                                                       Din mine îngerul sublim
                                                       Ca apa ce spre mare fuge
                                                       Voi fi la capăt de declin.

                                                       Tu îmi spuneai că duritatea
                                                       Va prinde flori în viața mea,
                                                       Considerînd-o calitate
                                                       Voi strînge laurii din ea.
                                       
                                                       Tu îmi spuneai: „ Ești destinată
                                                       Să guști din dulce și amar,
                                                       Ca într-o zi să fii purtată
                                                       Pe-al împlinirii rece val

                                                       Tu îmi spuneai că visătorii
                                                       Trăiesc pe muchii de cuțit,
                                                       Iar eu zâmbeam citind istorii
                                                       Despre un vis ce s-a-mplinit.
            
                                                       Tu îmi spuneai că vreau prea multe
                                                       Și că visez prea îndrăzneț
                                                       Că știu mistere neștiute
                                                       De care alții se ciocnesc.
               
                                                       Tu îmi spuneai: „ Oprește, clipa! „
                                                       Să poți să guști și tu din ea,
                                                       Dar refuzam să cred prezentul,
                                                       Căci viitorul mă chema.

                                                       Tu îmi spuneai, spuneai prea multe
                                                       Și-acum când stau să-mi amintesc,
                                                       De toate vorbele mărunte
                                                       De care vise se izbesc.

                                                       Deschid în mine lumi ascunse
                                                       În care n-ai crezut nicicând
                                                       Și printre-atîtea vorbe mute
                                                       Speranța-și face loc în gând.

                                                                                   18 februarie 2010, joi.
                                       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu